Am citit articolul ASTA in Monitorul si aproape mi-au dat lacrimile. Şi nu spun asta ca să demonstrez cuiva cât sunt eu de “simţitor” ci pentru ca e fix sentimentul ăla de ură şi frustrare pură. Nu e ca şi cum vine ca o noutate pentru mine faptul ca încă suntem conduşi de foşti comunişti împuţiţi dar chiar mai jos în ziar e un articol cu “Emoţii şi lacrimi la Troiţa Eroilor Revoluţiei” şi oare cine e acolo să se afişeze şi să jelească fals ? Autoritaţile locale, toţi cei prezentaţi ca în primul articol ca fiind foşti membri PCR, ducând o viaţă cu televizoare color, salam de Sibiu si whisky în nişte timpuri groaznice când oamenii erau înstare să dea în cap pentru un pachet de unt. Cei din urmă au fost capabili să-şi sacrifice propria viaţă pentru un ideal iar memoria lor este pătată iremediabil de vremurile astea de prostie crasă şi ignoranţă desăvârşită pe care le traim, condusi de aceiaşi oameni care o duceau foarte bine conectaţi cu limbile în curul partidului comunist pentru ponturi la alimentară şi excursii în strainătate. Şi cine a mai fost de faţă? Hidoasele feţe bisericeşti, informatorii numarul 1 din acele vremuri, farisei de prim rang ai societaţii şi cei mai mari manipulatori în campanii electorale, exact ca în vremurile străvechi de care nu ne disociem decât prin câteva butoane pe care dacă le apăsăm se întamplă ceva pe un monitor iar noi considerăm asta progres. Adevărul este însă trist, mult mai trist decat mamele care-şi jelesc în continuare copiii. Adevărul nu poate opri lacrimile nimănui, oricâtă stăpânire de sine ai avea… Pentru ce au murit acei oameni ? Pentru ca foştii membri de partid să fie în continuare membri de partid, dar cu iniţiale vag schimbate ? Se pare că da, se pare că suntem mult prea nesemnificativi şi neputincioşi în marea asta de ignoranţi infecţi…
Sărbatori fericite.
tare articolul